Sindromul De Tunel Carpian

SINDROMUL DE TUNEL CARPIAN

Sindromul de tunel carpian este o afecțiune frecvent întâlnită care se manifestă la nivelul mâinii și a încheieturii mâinii. Printre primele simptome ale acestei afecțiuni sunt furnicăturile și amorțeala la nivelul mâinii și degetelor I-IV. Acestea sunt urmate de obicei de durere surdă în același teritoriu. În cazul în care afecțiunea progresează și este neglijată, muschii tenarieni (muschi policelui) se pot atrofia.

Cauza acestei bolii este reprezentată de comprimarea nervului median, în interiorul tunelului carpian, la nivelul articulației radiocarpiene.

Tunelul carpian se situează pe fața anterioara a încheieturii mâinii, fiind alcătuit din oasele carpiene și de ligamentul carpian transvers. În acest tunel se află trece nervul median și tendoanele flexoare ale degetelor. Nervul median se situează pe partea anterioară a tendoanelor, sub ligamentul carpian transvers.

Cauzele apariției sindromului de canal carpian pot fi mecanice sau inflamatorii.

Orice afecțiune care scade dimensiunile tunelului carpian sau mărește dimensiunea țesuturilor din interiorul tunelului, poate conduce la apariția simptomelor specifice sindromului de tunel carpian. Modul de viață și muncă al oamenilor reprezintă un risc de apariție al sindromului de tunel carpian.

CÂTEVA DINTRE LUCRURILE INCRIMINATE ÎN PRODUCEREA SINDROMULUI DE CANAL CARPIAN SUNT:

Vibrațiile
Anumite activități de forță
Menținerea unei poziții forțate perioade lungi de timp
Temperatura
Activități repetitive
Afecțiuni inflamatorii ale articulației radiocarpiene
Manifestare clinică

Debutul este de obicei insidios cu apariția paresteziei (furnicăturilor) la nivelul mâinii și degetelor, urmată de durere surdă cu aceeași localizare. În decursul primelor ore ale zilei mâna poate fi percepută ca fiind amorțită, scăzând și forța musculară.

În cazul unui sindrom de tunel carpian acut, simptomele sunt mai evidente, bruște și severe, dezvoltate în cateva ore, în loc de săptămâni sau luni, ca în cazul unei afecțiuni cronice.

Durerea asociată cu sindromul de tunel carpian se poate extinde la nivelul antebrațului, brațului chiar până la umar.

În cazul în care afecțiunea este neglijată și evoluează, mușchii tenari se pot atrofia, provocând impotența funcțională relativă. Dacă presiunea continuă să crească în tunelul carpian, mușchii tenari continuă să se atrofieze (micșoreze). Atingerea vârfurilor degetelor cu degetul mare de la aceeași mână devine dificilă, ceea ce face greu de manevrat elemente, cum ar fi un volan, ziarul, sau telefonul.

DIAGNOSTIC

Relatarea simptomelor și examenul clinic local sunt parți importante în diagnosticarea acestui sindrom.

Mai multe teste sunt disponibile pentru a vedea cât de bine funcționează nervul median, inclusiv testarea vitezei de conducere nervoasă. Acest test măsoara cât de repede se miscă impulsurile nervoase prin nerv și se numeste EMG.

TRATAMENT

TRATAMENTUL NECHIRURGICAL

Evitarea situațiilor, activităților care cauzează simptomele, în limita posibilităților.

Contenția elastică aplicată la nivelul încheieturii mâinii duce uneori la scăderea simptomelor inițiale ale sindormului de tunel carpian datorită imobilizării relative a încheieturii mâinii. O orteză poate fi folosită mai ales în decursul nopții, evitând astfel flexia mâinii și reducând astfel simptomele nocturne. Orteza pentru încheietura mâinii poate fi, de asemenea, purtată în timpul zilei pentru a calma simptomele și pentru a relaxa structurile din tunelul carpian.

Medicația antiinflamatoare, antialgică, complexe de vitamina B poate fi, de asemenea, de ajutor.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

După eșecul celorlalte terapii, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a reduce presiunea asupra nervului median. Este posibil ca durerea și amorțeala să nu dispară după intervenția chirurgicală în situații cu leziuni avansate nervoase.

Intervenția chirurgicală nu se recomandă în cazurile în care studiile electrofiziologice (EMG) sunt normale.

În caz de sindrom de tunel carpian acut, intervenția chirurgicală este necesară pentru a decomprima nervul.

Cu toate acestea, în cazul în care presiunea asupra nervului a fost exercitată o perioada lungă de timp, nervul median poate fi afectat, astfel încât recuperarea după operație este mult mai lentă.

Intervenția chirurgicală standard pentru cura sindromului de tunel carpian este cea deschisă. La nivelul fetei anterioare a articulației radiocarpiene se practică o incizie de 2-3 cm, la nivelul încheieturii mâinii, urmată de secționarea ligamentului carpian transvers.

Recuperarea postoperatorie în unele cazuri este mai de durată, în special la pacienții care se prezintă tardiv la medic. Durerea, de obicei, începe să scadă în intensitate, dar uneori se observă sensibilitate crescută în zona de incizie pentru o perioadă mai lungă după intervenția chirurgicală.

La 10-14 zile postoperator se suprima materialul de sutura și trebuie începută recuperarea într-un centru de fizio-kinetoterapie.

Încă nu te-ai hotărât?

Te așteptăm la o consultație să stabilim împreună planul de tratament!